 |
Motto: Cât asculti de Dumnezeu, atât asculta si Dumnezeu de tine
Parintele Arsenie Boca
Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva
Dăruind vei dobândi
|
 | Dar de ce tocmai eu? |  |
 Trimis: Dum Ian 11, 2004 2:16 pm |
 |
|
| cil |
|
 |
| |
| Data înscrierii: 10 Mar 2003 |
| Mesaje: 118 |
| Locație: Ro |
|
|
|
 |
|
 |
|
Mi s-a pus urmatoarea problema, la care nu cunosc solutia si va rog pe voi sa ma ajutati. Citez:
"De ce tocmai eu a trebuit sa ma nasc, de ce la conceptie, cind Dumnezeu a creat sufletul meu nu m-a intrebat daca doresc sau nu sa taiesc in trup? Unde este libertatea mea? Libertatea incepe doar dupa nastere, cind nu mai pot fi decit rob?
M-am nascut in necunostinta de cauza, iar acum sint lamurit ca m-am nascut liber si ca Dumnezeu imi respecta libertatea. Care libertate? Libertatea de a suferi pentru a fi fericit virtual?"
Va rog, nu va suparati de duritatea acestor intrebari. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Dum Ian 11, 2004 9:27 pm |
|
|
| Dally |
|
 |
| |
| Data înscrierii: 05 Mar 2003 |
| Mesaje: 122 |
| Locație: Romania |
|
|
|
|
|
|
|
Da, categoric, asta așa e: nu ne mai putem sustrage existenței... Nu am putut-o face nicicând (era culmea să ne întrebe Cineva înainte de a exista noi dacă vrem să existăm sau nu: nu avea pe cine întreba!). Problema e că acum nu avem opțiunea, "democratică": să nu exist (alături de: 1. să exist ducându-mi viața bine, spre rai; 2. să exist ducându-mi viața rău, spre iad)... Gândul, deși blasfemiator pe un forum ortodox (încalcă ușor regulamentul, nu-i așa, admin?) nu se poate sustrage dintr-o minte care, rațional fiind zidită, gândește.
Totuși, sunt convins că Biserica are un răspuns pe măsura întrebării! |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Dum Ian 11, 2004 11:32 pm |
|
|
| pepa |
|
 |
| |
| Data înscrierii: 11 Feb 2003 |
| Mesaje: 137 |
| Locație: Romania |
|
|
|
|
|
|
|
La prima vedere si mie mi se pare o blasfemie. Totusi, un om in deznadejde (care nu-L accepta pe Dumnezeu ca ocrotitor suprem), cu o gandire iesita usor din tiparele indeobste acceptate, dar coerenta si rationala (profunda chiar), poate pune astfel de intrebari, la care daca i se raspunde cu argumente bine fundamentate, cred ca poate fi castigat pentru credinta.
Si eu cred ca si Dally, ca Biserica are raspunsuri pentru astfel de intrebari. Le asteptam de la cei ce sunt in masura sa ni le dea.
Recitind cele scrise de Dally: | Dally a scris: | | era culmea să ne întrebe Cineva înainte de a exista noi dacă vrem să existăm sau nu: nu avea pe cine întreba! |
observ ca intrebarea se refera la intrupare, nu la crearea sufletului: | Citat: | | de ce la conceptie, cind Dumnezeu a creat sufletul meu nu m-a intrebat daca doresc sau nu sa taiesc in trup? |
Cred ca primul raspuns ar trebui dat la intrebarea: Care este momentul cand Dumnezeu creaza sufletul viitorului nou nascut. Daca la conceptie, intrebarea nu e chiar fara sens. |
|
|
|
|
| Re: Dar de ce tocmai eu? | |
| Trimis: Lun Ian 12, 2004 12:28 am |
|
|
| razvan |
|
 |
| |
| Data înscrierii: 01 Apr 2003 |
| Mesaje: 248 |
| Locație: alba,hunedoara |
|
|
|
|
|
|
|
| cil a scris: | Mi s-a pus urmatoarea problema, la care nu cunosc solutia si va rog pe voi sa ma ajutati. Citez:
"De ce tocmai eu a trebuit sa ma nasc, de ce la conceptie, cind Dumnezeu a creat sufletul meu nu m-a intrebat daca doresc sau nu sa taiesc in trup? Unde este libertatea mea? Libertatea incepe doar dupa nastere, cind nu mai pot fi decit rob?
M-am nascut in necunostinta de cauza, iar acum sint lamurit ca m-am nascut liber si ca Dumnezeu imi respecta libertatea. Care libertate? Libertatea de a suferi pentru a fi fericit virtual?"
Va rog, nu va suparati de duritatea acestor intrebari. |
Creatorul a zis creaturii: "Tineti mintea in iad si nu deznadajdui!" |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Ian 12, 2004 12:44 am |
|
|
| marin |
|
 |
| |
| Data înscrierii: 07 Dec 2003 |
| Mesaje: 29 |
|
|
|
|
|
|
|
|
| pepa a scris: | | poate pune astfel de intrebari, la care daca i se raspunde cu argumente bine fundamentate, cred ca poate fi castigat pentru credinta. |
Imi pare rau s-o spun, dar toata problematica pusa in discutie la acest subiect, este o aiureala. Un astfel de individ greu se va lasa "castigat pentru credinta". Oricate raspunsuri ii vei da, el iti va pune noi si noi intrebari. Problema lui este de fapt in primul rand cu sine, apoi cu lumea si pe urma cu Dumnezeu. Este un razvratit, nu un deznadajduit. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Ian 12, 2004 7:32 am |
|
|
| pepa |
|
|
| |
| Data înscrierii: 11 Feb 2003 |
| Mesaje: 137 |
| Locație: Romania |
|
|
|
|
|
|
|
| Inclin sa-ti dau dreptate. Totusi parte din subiect cred ca merita discutat - despre momentul crearii sufletului si daca sufletul la "momentul zero", presupunandu-l inafara trupului, este suficient de inteligent pentru a lua decizii. Daca ar putea trai ca ingerii in eventualitatea ca nu ar mai fi trimis in trup. Mi se pare ca astfel de supozitii stau la baza primei intrebari. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Ian 12, 2004 12:27 pm |
|
|
| cil |
|
|
| |
| Data înscrierii: 10 Mar 2003 |
| Mesaje: 118 |
| Locație: Ro |
|
|
|
|
|
|
|
| Dally a scris: | | ... Gândul, deși blasfemiator pe un forum ortodox (încalcă ușor regulamentul, nu-i așa, admin?) |
Imi cer iertare pentru indrazneala de a propune acest topic, dar va asigur ca persoana in cauza este un om de buna credinta, iar eu cind l-am postat, am facut-o cu bune intentii, desi, recunosc ca am avut unele ezitari. Nu mi s-a parut ca intrebarile respective sint blasfemiatoare, dar in schimb - foarte dure, dupa cum am si spus. Mi s-au parut niste intrebari existentiale, pe care multi si le vor fi pus, dar au preferat sa nu le exprime, sau - cine stie - prin inteligenta proprie, sau prin pronia cereasca, au reusit sa si le clarifice. Imi dau seama acum de eroare, de aceea il rog pe Stefan sau pe admin sa stearga sau sa corecteze acest topic. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Ian 12, 2004 4:57 pm |
|
|
| anonymus |
|
 |
| |
| Data înscrierii: 27 Noi 2003 |
| Mesaje: 28 |
| Locație: alba iulia |
|
|
|
|
|
|
|
Dumnezeu ne-a lasat sa existam, sa ne nastem in trup, pentru ca dupa aceasta viata trecatoare sa ne bucuram impreuna cu El si sa existam impreuna cu El. Daca nu ne nasteam, nu puteam sa fim cu Dumnezeu si nu puteam sa ne impartasim de Dumnezeu.
Dumnezeu l-a creat pe om din IUBIRE. |
|
|
|
|
| Trimis: Lun Ian 12, 2004 6:00 pm |
|
|
| Dally |
|
|
| |
| Data înscrierii: 05 Mar 2003 |
| Mesaje: 122 |
| Locație: Romania |
|
|
|
|
|
|
|
| Răspunsul ar fi: "Mulțumesc, dar mă lipsesc de acea fericire; prefer să nu am a o câștiga atât de greu, ci pur și simplu să nu exist. Se poate?" Despre asta vorbim noi... |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Ian 12, 2004 7:05 pm |
|
|
| Florin Giurca |
|
 |
| |
| Data înscrierii: 18 Oct 2003 |
| Mesaje: 629 |
|
|
|
|
|
|
|
|
Si eu cred ca Dumnezeu l-a facut pe om din iubire, si anume cu intentia si cu pregatirea de a fi fericit. Trebuie sa vedem unde e "defectul" la cei care sunt totusi nefericiti.
Pentru Pepa: momentul crearii sufletului, cf. parintele Cleopa, este chiar momentul conceperii de catre parintii trupesti. Aceasta raspunde intrucatva intrebarii din titlu, caci vointa de a avea un copil este a parintilor. Dumnezeu nu face decat sa implineasca ceea ce au voit parintii. Nu cred ca putem vorbi de un suflet "invatat" care apoi "uita" si dupa aceea "re-invata" sau "isi aduce aminte", nu avem nici un temei. Dimpotriva, cred ca sufletul, ca si trupul nou-nascutului, este slab si neputincios in clipa conceperii.
Pentru Razvan: De unde este citatul?
Pentru Marin: Din modul in care e formulata intrebarea mie mi se pare ca emana si o anumita nefericire de natura mai mult filozofica. Da, cred ca e genul de nefericire la care nu a putut da raspunsuri filozofia niciodata (filozofia vazuta ca stiinta a omului despre lume si viata): "totusi este trist in lume...". Cred ca drama celor 50 de ani de ateism materialist-dialectic se regaseste si in incapacitatea multora de a-L accepta firesc pe Dumnezeu. Parerea mea sincera e ca cei care cred ca au depasit acest handicap, sa-i ajute si pe cei care inca se mai lupta. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Ian 12, 2004 8:01 pm |
|
|
| marin |
|
|
| |
| Data înscrierii: 07 Dec 2003 |
| Mesaje: 29 |
|
|
|
|
|
|
|
|
| Florin Giurca a scris: | | Pentru Marin: Din modul in care e formulata intrebarea mie mi se pare ca emana si o anumita nefericire de natura mai mult filozofica. Da, cred ca e genul de nefericire la care nu a putut da raspunsuri filozofia niciodata (filozofia vazuta ca stiinta a omului despre lume si viata): "totusi este trist in lume...". Cred ca drama celor 50 de ani de ateism materialist-dialectic se regaseste si in incapacitatea multora de a-L accepta firesc pe Dumnezeu. Parerea mea sincera e ca cei care cred ca au depasit acest handicap, sa-i ajute si pe cei care inca se mai lupta. |
Da, realizez ca m-am grabit cu raspunsul meu. Am facut-o, oarecum egoist, fara sa meditez asupra motivelor ce puteau genera astfel de intrebari. Consider insa ca e vorba totusi de "libera cugetare" si nu de gandire teologica. Este mai curand filosofie (dupa cum ai spus si tu) decat teologie. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Mar Ian 13, 2004 2:29 pm |
|
|
| razvan |
|
|
| |
| Data înscrierii: 01 Apr 2003 |
| Mesaje: 248 |
| Locație: alba,hunedoara |
|
|
|
|
|
|
|
| Pt Florin: Citatul este din cartea Cuv.Siluan Athonitul si acesta l-a primit de la Hristos si prin el l-am primit cu totii,prin pr.Sofronie,etc.,etc. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Mie Ian 14, 2004 5:03 pm |
|
|
| anonymus |
|
|
| |
| Data înscrierii: 27 Noi 2003 |
| Mesaje: 28 |
| Locație: alba iulia |
|
|
|
|
|
|
|
| Dally a scris: | | Răspunsul ar fi: "Mulțumesc, dar mă lipsesc de acea fericire; prefer să nu am a o câștiga atât de greu, ci pur și simplu să nu exist. Se poate?" Despre asta vorbim noi... |
asta este o intrebare de om de-a dreptul deznadajduit, care nu-L cunoaste si nici nu vrea sa-L cunoasca pe Dumnezeu, care nu are un scop in viata pt care sa traiasca, care nu are o familie pe care sa o iubeasca si lista mai poate continua. Chiar si un ateu,chiar daca l-a scos pe Dumnezeu din viata sa, dar are o familie care il iubeste si l-a randul sau o iubeste, el este fericit. Bineinteles, o fericire lumeasca, temporara, dar este fericit... Cam asta este parerea mea!
ce este greu in viata asta de este atat de rea incat iti doresti ca sa nu te fi nascut? Trebuie doar sa zicem un Tatal nostru din inima,sincer si Dumnezeu ne va mangaia.
INCERCATI !!! |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Vin Ian 16, 2004 1:14 am |
|
|
| Cid |
|
 |
| |
| Data înscrierii: 14 Ian 2004 |
| Mesaje: 111 |
|
|
|
|
|
|
|
|
Eu am ramas astazi pur si simplu BLOCAT cand am vazut ce putere are ceva spus din inima.. Este uimitor - nu pot sa povestesc pentru ca pentru unii o sa sune a coincidenta - - dar eu stiu ca nu a fost ;)
Si eu as dori sa transmit acelasi lucru celor care sunt in cautare de raspunsuri si nu numai: INCERCATI sa ziceti o rugaciune catre Dumnezeu din toata inima, fara indoiala, cu dragoste... (eu acceptam acest lucru - dar intr-un fel oarecum nu direct - acum stiu ca rezultatul e direct - mi-e greu sa ma exprim - ma scuzati)
Cid |
|
|
|
|
| Re: Dar de ce tocmai eu? | |
| Trimis: Sâm Ian 24, 2004 8:11 pm |
|
|
| Stefan |
|
 |
| |
| Data înscrierii: 16 Feb 2003 |
| Mesaje: 735 |
| Locație: România |
|
|
|
|
|
|
|
| cil a scris: |
"De ce tocmai eu a trebuit sa ma nasc, de ce la conceptie, cind Dumnezeu a creat sufletul meu nu m-a intrebat daca doresc sau nu sa taiesc in trup? Unde este libertatea mea? Libertatea incepe doar dupa nastere, cind nu mai pot fi decit rob?
M-am nascut in necunostinta de cauza, iar acum sint lamurit ca m-am nascut liber si ca Dumnezeu imi respecta libertatea. Care libertate? Libertatea de a suferi pentru a fi fericit virtual?" |
Sunt unii care acuză creștinismul în același sens, însă chiar mai dur: oare nu e altruismul creștin în fapt doar o formă de egoism -- poate cel mai ipocrit cu putință? Căci pretinsul bine pe care îl face creștinul (a-l milui pe cel de lângă sine, a-l ajuta pe cel în nevoie, etc.) nu îl face atât pentru celălalt, cât pentru sine: "dacă îl ajut pe el îmi va fi bine mie" (altfel poate că nici nu ar face acel bine).
Mi se impune facerea de bine și în același timp mi se spune că sunt liber. Așa să fie, oare?
___________________________
Voi reveni cu explicațiile necesare, acum voiam doar să impulsionez puțin discuția (doar suntem pe "forum"!). |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Feb 02, 2004 2:09 am |
|
|
| Cid |
|
|
| |
| Data înscrierii: 14 Ian 2004 |
| Mesaje: 111 |
|
|
|
|
|
|
|
|
Si eu m-am gandit de multe ori exact la asta - va multumesc domnul Stefan - am gasit cuvintele pe care le cautam..
De asta imi era mie frica atunci cand faceam o fapta buna- sa nu o fac din ipocrizie. Si ma tem ca asta as putea sa fac avand in vedere firea mea.
Frumos raspuns..
Doamne Ajuta,
Mihai |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Feb 02, 2004 11:50 am |
|
|
| Florin Giurca |
|
|
| |
| Data înscrierii: 18 Oct 2003 |
| Mesaje: 629 |
|
|
|
|
|
|
|
|
| Citat: | | oare nu e altruismul creștin în fapt doar o formă de egoism -- poate cel mai ipocrit cu putință? Căci pretinsul bine pe care îl face creștinul (a-l milui pe cel de lângă sine, a-l ajuta pe cel în nevoie, etc.) nu îl face atât pentru celălalt, cât pentru sine: "dacă îl ajut pe el îmi va fi bine mie" (altfel poate că nici nu ar face acel bine). |
Cine este acuzat de ipocrizie si egoism? 1)Altruismul crestin, ca practica si sentiment, sau 2) credinciosii ca persoane? Sa analizam putin ambele variante.
- Porunca "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" desfiinteaza acuzatia de egoism si ipocrizie adusa practicii crestine a miosteniei. Cel putin in teorie, nu ni se porunceste sa fim milostivi pentru a capata o rasplata in ceruri, ci ca o urmare a dragostei fata de aproapele.
- Pilda Samariteanului milostiv: cel care face milostenie nu se gandeste nici o clipa la vreo rasplata prezenta sau viitoare.
- Probabil ca acuzatiile aduse practicii crestine a milosteniei decurg din Predica de pe munte, unde se spune: "... plata voastra mare va fi in ceruri". Imi permit sa constat ca promisiunea rasplatirii apartine lui Dumnezeu, asadar cei care ma judeca pe mine ca astept rasplata de fapt Il judeca pe Acela care mi-a promis-o.
- Cel care ma judeca nu cunoaste in sufletul meu: astept sau nu rasplata? Asta numai Dumnezeu poate sa stie.
-Si chiar daca as astepta rasplata cand fac milostenia: ce-l face pe invinuitor sa creada ca nu ma voi intoarce cu sufletul si-mi va parea rau si-mi voi cere iertare?
-Si chiar daca nu-mi va parea rau ca am asteptat rasplata, care este in ceruri, unde scrie ca este pacat sa astept plata in ceruri? Daca ar fi pacat sa astept plata in ceruri - de ce ar mai fi promis-o Dumnezeu?
- In treacat, am auzit ca alte religii (nu spun care) propovaduiesc facerea de bine pentru a avea o karma buna, deci un loc mai in fata in viitor. Cel putin, nu lasa loc la nici un dubiu in privinta vreunui interes fata de aproapele. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Feb 02, 2004 12:07 pm |
|
|
| Florin Giurca |
|
|
| |
| Data înscrierii: 18 Oct 2003 |
| Mesaje: 629 |
|
|
|
|
|
|
|
|
Pentru Cid si altii care-si fac procese de intentie: cand ai ocazia sa faci o fapta buna, pur si simplu fa-o!
Nu mai sta sa judeci ceea ce va face sau va crede unul sau altul . O fapta buna nu e o fapta rea, oricum ai intoarce-o.
Avem si o pilda frumoasa in Evanghelie: cine face voia Tatalui sau: acela care a zis ca nu taie via dar a taiat-o sau acela care a zis ca o taie dar nu a taiat-o?
Mintea omului e sloboda, multe ganduri zburda prin ea, dar dupa fapta vom fi judecati mai intai: a face voia inseamna a face nu a gandi. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Lun Feb 02, 2004 1:48 pm |
|
|
| Florin Giurca |
|
|
| |
| Data înscrierii: 18 Oct 2003 |
| Mesaje: 629 |
|
|
|
|
|
|
|
|
| Citat: | | Mintea omului e sloboda, multe ganduri zburda prin ea, dar dupa fapta vom fi judecati mai intai: a face voia inseamna a face nu a gandi. |
Nu vreau sa se inteleaga de aici ca gandurile nu au nici o vina, exista si ganduri vinovate. Majoritatea faptelor rele au fost mai intai ganduri rele, dar nu despre fapte rele discutam, ci despre fapte bune. Se spune ca Dumnezeu cauta in sufletul nostru si ne judeca dupa scopul faptelor, ceea ce e adevarat. Dar nu vorbeam despre fapte viclene sau perfide, prin care am urmari sa obtinem cine stie ce interese oculte. Nu, discutia era despre milostenia dezinteresata de foloase materiale sau pamantesti. Numai in acest sens restrans va rog sa-mi interpretati cuvintele.
Hinduistii au o doctrina: "desprinderea de fructele faptelor" - indiferent ce faci, paraseste toate consecintele si nu accepta nici un beneficiu. De fapt cred ca numai de pe acest fundament doctrinar pot fi acuzati crestinii, dar la acuzele respective am raspuns mai sus. In plus, cand spunem "faca-se voia Ta", noi crestinii includem si punctul de vedere al Gitei: parerea mea, voia mea, rasplata mea nu conteaza. |
|
|
|
|
| | |
| Trimis: Mar Feb 03, 2004 2:16 am |
|
|
| Cid |
|
|
| |
| Data înscrierii: 14 Ian 2004 |
| Mesaje: 111 |
|
|
|
|
|
|
|
|
Frumos spus domnul Florin - va voi urma sfatul :)
Intr-adevar nu este un pacat nici daca tu dai cu gandul ca vei primi in Cer rasplata - pentru ca pana la urma asta inseamna SA CREZI cu adevarat - ceea ce este bine pana la urma - pentru ca, credinta ne va mantui :)
Doamne Ajuta,
Mihai |
|
|
|
|
|
Întrebări frecvente
Căutare
Lista membrilor
Grupuri de utilizatori
Înregistrare
Profil
Autentificare pentru mesaje private
Intrare
