Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva :: Vizualizare subiect - Postul Craciunului

casian · Data înscrierii: 23 Sep 2003

A venit Postul Craciunului. Este un post al bucuriei si copilariei noastre. De fiecare data la susurul colindelor gandul ne zboara jucaus spre lumea de basm a Craciunului copilariei noastre. Depanam cu nesat bucurii si nazbatii legate de aceasta mare sarbatoare. Putem sa redevenim copii, primindu-L pe Cel care se va naste peste 40 de zile. Postul Craciunului e rastimpul, in care ne pregatim ieslea sufletului sa-I dam un salas lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu, acum, asteapta sa se intrupeze in noi, printre noi si pentru noi. Dostoievski spunea pe undeva ca "frumusetea va salva lumea". In bucuria de har si basm a Craciunului noi vom spune ca "nevinovatia va salva lumea". De ce? Pentru ca de Craciun se intrupeaza, se face Om Nevinovatia Insasi.
Va doresc un post cu belsug de bucurii si sa simtim cat mai des ca ne-am nascut pentru a ne pastra pururea nevinovati!

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

casian · Data înscrierii: 23 Sep 2003

Cuvintele prisosesc. Sa lasam sa vorbesca icoana Nasterii Domnului. Veti vedea cate ne va spune. Rogu-va, ascultati-o!.Veti dobandi nedeslusite si nejefuite bucurii.

pepa · Data înscrierii: 11 Feb 2003

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

Răbdare... Mai priviţi o vreme, cu luare-aminte, icoana.

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

Partea I

Să observăm sus, în centru, un semicerc (o porţiune de disc) colorată întunecat, aproape în negru, din care porneşte o rază care, la un moment dat se despică în trei. E lumina dumnezeirii ce Se coboară pe pământ. Negrul este, ne-o spun fizicienii, culoarea care absoarbe toată lumina; cu alte cuvinte e culoarea cea mai încărcată de lumină. Ca un soi de gaură neagră, a cărei gravitaţie e atât de mare încât atrage până şi lumina... Oricum taină de necuprins. Aici e şi izvorul stelei minunate ce s-a arătat la Naşterea Domnului, înrudită cu lumina celei dintâi zi a Creaţiei: "Să fie lumină!" Ca un fulger, din rotundul perfect al dumnezeirii se coboară în lume, ferm, Una din Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi: cele trei raze. Căci toate Cele Trei Persoane participă activ la iconomia mântuirii.

- va urma -

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

Partea a II-a

În stânga, sus îi vedem pe cei trei magi venind călări la închinare, călăuziţi de steaua închipuită aici în locul despărţirii celor trei raze de care vorbeam. Magii aceştia prefigurează femeile mironosiţe ce se vor apropia de mormântul Domnului cu mir în mâini. Căci spre aceasta se naşte Hristos Domnul: spre Jertfa Sa. Aurul (hărăzit Împăratului), smirna (simbol al nemuririi) şi tămâia (Domnului întregului cosmos) trimit la Jertfa şi la Învierea Mântuitorului.

- va urma -

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

Partea a III-a

În partea dreaptă, sus e îngerul vestind păstorilor Naşterea cea mai presus de pricepere. Iar păstorii, cei ce primesc Vestea cea Bună (Evanghelie = Veste Bună) trimit cu gândul la Păstorul cel Bun, Care Se duce după oaia cea rătăcită până ce o găseşte, punându-Şi sufletul pentru aceasta, iar apoi cu bucurie o pune pe umerii Săi şi Se veseleşte cu prietenii Săi.

- va urma -

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

Partea a IV-a

Priviţi acum centrul icoanei: e o peşteră întunecată, iar în ea Pruncul Sfânt, Maica Domnului (în faţă); boul, măgarul. De ce peşteră? Evangheliile nu precizează acest amănunt reţinut însă de tradiţia iconografică. E locul obişnuit al ieslei vremii respective. Dar nu numai atât: în toate icoanele în care apare peştera, aceasta e simbol al celor de dedesubt, al adâncimilor pământului, al iadului. Acest spaţiu mai apare în icoana Răstignirii, la picioarele Crucii (conţinând craniul adamic), în icoana Pogorârii la Iad / a Învierii (e iadul cu ale sale porţi sfărâmate) şi, stilizată, în icoana Botezului Domnului, formată din malurile Iordanului, conţinând apele adâncurilor, sfinţite acum de Creator.
În peştera Naşterii Pruncul stă pe o piatră (!), asemenea pietrei Sfântului Mormânt; iar scutecele îi sunt giulgiuri! Am mai spus-o: acesta este rostul tainic al Întrupării: Jertfa mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu făcut Om. De aceea şi e Pruncul Hristos plasat în iad!
Boul şi măgarul sunt trimiteri directe la profeţia lui Isaia: "Boul îşi cunoaşte Stăpânul, şi asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu Mă pricepe." (Isaia 1, 3) Peisajul din jurul peşterii e tot cel al Evanghelistului Vechiului Testament, Isaia: "Fiece munte va fi cu deadinsul arat, şi frică acolo nu va veni; că din ţelină şi din spini va fi păşune pentru turme şi loc pentru pasul boului." (Isaia 7, 25)
Maica Sfântă e elementul central al icoanei, de aceea reprezentat cel mai mare: e Mama Celui Ce Se naşte acum dintr-ânsa fără de tată, precum din Tată S-a născut mai înainte de toţi vecii fără de mamă. Cele trei stele (pe umeri şi pe frunte) spun întreita ei feciorie: înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere. Ea e lângă peşteră, înveşmântată în purpura imperială (e Împărăteasa), se odihneşte. E întoarsă cu faţa de la Copil: deşi mamă, ea renunţă la Fiul ei (Care Se va aduce pe Sine Jertfă), luându-ne pe noi toţi de fii (căci îşi regăseşte Fiul în fiecare din noi).

- va urma -

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

Partea a V-a

"Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevrând s-o dea el în vileag, a vrut s-o lase pe ascuns." (Matei 1, 19) Jos, în stânga icoanei, Iosif are gânduri de îndoială: cum e posibil să se nască cineva fără de tată? oare nu e o înşelăciune? cum să nască o fecioară? etc. Sunt gânduri venite de la ispititorul: îi stă doar în faţă, în icoană, sub chipul unui păstor bătrân, lup în piele de oaie. În unele variante ale acestei icoane i se vede şi coada ieşind de sub şubă. Da, în icoana Naşterii Domnului apare Diavolul, ispitindu-l, ca şi pe noi dealtfel, pe Iosif. De aceea stă el pe gânduri...
Iar depărtarea sa de centrul icoanei arată clar faptul că el nu are nici o legătură cu ce se petrece în peşteră căci nu el este tatăl Copilului.

- va urma -

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

Partea a VI-a

Iar în dreapta jos două femei spală Pruncul nou-născut. O scenă cât se poate de normală, legată de orice naştere. (Nu vă miraţi că Hristos apare şi în peşteră şi aici, la spălare: e ca în benzile desenate; căci în icoane spaţiul e suspendat, e transfigurat, iar timpul deasemenea). Scena demonstrează că Cel Ce Se naşte e om adevărat (necesită spălarea). Dar e şi un răspuns la scena din stânga jos: baia aceasta trimite la baia Botezului Domnului (prăznuit doar peste câteva zile, la 6 ianuarie), când Dumnezeu Tatăl va adeveri pentru toată lumea: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit...!", iar Duhul confirmă cuvântul pogorându-se ca un porumbel şi rămânând asupra Sa. Da!, într-adevăr, Cel Ce Se naşte acum este om adevărat, dar şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel prin Care s-au făcut cerurile şi pământul, "Cel Ce este".

- va urma -

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

Ultima parte

Uitaţi-vă acum la bucuria Maicii Domnului. E o bucurie sobră, interiorizată, ce nu are nimic de-a face cu beculeţele ce pâlpâie pe brazii din super-market-urile noastre, ori cu sclipiciurile betelei ce ne ispiteşte de prin vitrine, e o bucurie mult mai profundă şi, de aceea, mult mai mare. După cuvântul Sfântului Ioan Damaschin, răspuns la cuvântul Ecclesiastului ("Nimic nou sub soare, totul e deşertăciune..."): singurul lucru cu adevărat nou sub soare e Întruparea Fiului lui Dumnezeu, venirea Celui Necreat întru cele create! Această bucurie suntem chemaţi şi noi să o avem în jurul bradului de acasă şi, dincolo de darurile ce le facem ori le primim, să mulţumim Tatălui pentru Darul ce ni-L face: Fiul Său!

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

Epilog

Priviţi acum şi aceste icoane: toate se potrivesc aceluiaşi canon expus mai sus. Desigur, fiecare cu eventualele ei particularităţi:

Aici, de pildă, scena spălării Copilului e înlocuită cu închinarea magilor (influenţă apuseană):

Aceasta e o icoană veche rusească, respectând erminia:

Aici avem o veche icoană românească (unele scene au dispărut):

Aceleaşi scene într-o icoană recentă:

Chiar dacă pentru unii iconografi (mai noi...) prezenţa Diavolului în această icoană pare absurdă, esenţa icoanei e aceeaşi; până şi Iosif rămâne pe gânduri:

Un triptic recent, care însă păstrează scenele cunoscute:

Iar în această icoană interesant este corul îngeresc din stânga sus: unii îngeri Îi cântă Tatălui, alţii Duhului (locul stelei e cel al Porumbelului, o ştim din icoana Botezului Domnului), căci la Întruparea Fiului participă toate Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi:

Sărbători cu bucurie şi lumină izvorâtă din raza stelei călăuzitoare magilor, şi nouă, spre mântuire!

Stefan · Data înscrierii: 16 Feb 2003

De revăzut!